sâmbătă, 29 mai 2010

uitarea zborului ...


ce am uitat noi?
normalitatea!
dar ce mai este normalitatea?!
cine o mai recunoaste?!
si dupa ce semne?!

si actul respiratiei
e tot normalitate!
... dar oare e de-ajuns?

nu, nu e de-ajuns, dar e foarte necesar!

si atunci,
care e normalitatea?
sa dormi in fiecare noapte?
sa mananci in fiecare zi?

... si mai ce?

... dar oare e de-ajuns?

e posibil,
ca, la inceputuri,
Dumnezeu sa-i fi dat si omului
zborul!

si poate asta este
ceva
ce am uitat!

... timp...



... timpul
ceva atat de abstract si atat de coroziv
as putea spune timp=viata, pentru ca fiecare viata isi are propriul timp
indiferent de cat de constient esti de asta
si, de obicei, devii constient, cand nu mai ai prea mult timp
cand drumul tau pe pamant se apropie de sfarsit;
fie ca vrei sau nu vrei acest lucru, el se intampla oricum,
pur si simplu...

... de fapt,
timpul este talantul pe care ni-l da Dumnezeu la intrarea pe aceasta planeta azurie

"iata, copile, spune El, darul meu!
ai acolo tot ce-ti trebuie,
bucura-te!
jocul a inceput!"

si viata ta curge...

game is over!...

game is aut!...